Imaginează-ți că ai nouă ore disponibile pentru învățare și trei cursuri începute: două despre design și unul despre engleză. Decizi să aloci câte trei ore fiecăruia. Pare o împărțire echilibrată.
Totuși, engleza este prioritatea ta principală, iar cele două cursuri de design acoperă subiecte asemănătoare. Fără să îți propui asta, ai rezervat două treimi din timp domeniului mai puțin important pentru tine.
Împărțirea a urmat numărul cursurilor, deși obiectivele tale ar fi putut justifica altă distribuție.
Ce se întâmplă în mintea ta
Alocarea naivă descrie tendința de a împărți resursele aproximativ egal între opțiunile disponibile, fără o evaluare suficientă a caracteristicilor lor. O formă cunoscută este regula „1/n”: fiecare dintre cele n opțiuni primește aceeași parte. Benartzi și Thaler au documentat folosirea acestei strategii în alegeri privind economisirea pentru pensie.
Contează și felul în care opțiunile sunt grupate. O listă cu mai multe variante din aceeași categorie poate orienta distribuția către acea categorie, chiar dacă prioritățile persoanei au rămas aceleași.
Unde o mai poți întâlni
- În programul săptămânal: oferi timp egal tuturor proiectelor, deși unele au termene apropiate sau consecințe mai importante.
- La cumpărături: alegi câte ceva din fiecare categorie afișată, fără să verifici dacă toate îți sunt utile.
- Într-o echipă: repartizezi același buget fiecărui departament, deși nevoile sunt diferite.
- În dezvoltarea personală: încerci să avansezi simultan în toate direcțiile și ajungi să aloci prea puțin obiectivului prioritar.
Aceste situații sunt exemple posibile. Împărțirea egală poate avea și motive bine întemeiate.
Ce știm din cercetare
Benartzi și Thaler au constatat că proporția economiilor alocată acțiunilor era influențată de proporția fondurilor de acțiuni din oferta prezentată. Alegerea depindea astfel și de componența meniului de opțiuni.
Fox, Ratner și Lieb au studiat fenomenul înrudit al dependenței de grupare. În experimentele lor, prezentarea și organizarea alternativelor au influențat distribuirea banilor sau a alegerilor de consum. Efectul era mai redus în anumite condiții, inclusiv când participanții aveau preferințe mai puternice sau mai accesibile.
Când este potrivită împărțirea egală?
Poate fi justificată de echitate, de obiective similare sau de lipsa unor informații care să susțină o diferențiere. În unele situații, simplitatea ei este un avantaj.
Merită să o verifici atunci când apar diferențe relevante între nevoi, costuri sau rezultate. Un indiciu util este că distribuția s-ar schimba doar fiindcă cineva ar împărți aceeași categorie în mai multe subcategorii.
Ce poți încerca
- Stabilește obiectivul înainte să distribui resursele.
- Compară nevoile și beneficiile fiecărei opțiuni.
- Grupează variantele care se suprapun.
- Întreabă-te ce s-ar schimba dacă lista ar avea altă organizare.
- Revizuiește distribuția după ce observi rezultatele.
O întrebare de luat cu tine
Împart astfel fiindcă îmi servește obiectivul sau fiindcă fiecare opțiune ocupă un rând în listă?
Denumire și contexte
- Concept
- Alocarea naivă
- Termeni în engleză
- Naive allocation; Naive diversification; 1/n heuristic
- Alte domenii
- Bani și cumpărături; Muncă și învățare
- Concepte conexe
- Biasul diversificării; Dependența de grupare; Efectul de încadrare
Surse
- Benartzi, S., & Thaler, R. H. (2001). Naive diversification strategies in defined contribution saving plans. American Economic Review, 91(1), 79–98. DOI
- Fox, C. R., Ratner, R. K., & Lieb, D. S. (2005). How subjective grouping of options influences choice and allocation: Diversification bias and the phenomenon of partition dependence. Journal of Experimental Psychology: General, 134(4), 538–551. DOI