Domeniu: Informații și convingeri

„Dacă spune un expert, trebuie să fie adevărat.”

Biasul autorității — când prestigiul persoanei cântărește mai mult decât argumentele

Urmărești o prezentare despre învățare. Invitatul are titluri academice, o carieră impresionantă și vorbește cu multă siguranță.

„Aceasta este metoda care funcționează pentru oricine”, spune el.

Îți notezi recomandarea. Nu ai aflat încă pe ce cercetări se bazează, cu ce alte metode a fost comparată sau dacă există excepții.

Dar te gândești: „La experiența lui, sigur știe”.

Poate că recomandarea este bună. Însă ce te-a convins până acum: dovezile sau persoana care o prezintă?

Ce se întâmplă în mintea ta

Folosim uneori expertiza percepută a unei persoane ca scurtătură pentru evaluarea mesajului: „Este specialist, deci afirmația merită încredere”. Cercetarea despre persuasiune arată că acest indiciu poate influența atitudinile, alături de calitatea argumentelor.

În acest ghid, numim biasul autorității tendința de a acorda unei afirmații o greutate nejustificat de mare datorită autorității reale sau aparente a celui care o susține.

Problema apare când prestigiul ajunge să înlocuiască întrebările despre argumente, limite și domeniul de competență.

În exemplul prezentării, titlurile invitatului pot fi relevante. Dar nu stabilesc singure că o metodă funcționează pentru orice persoană și în orice situație.

Unde îl mai poți întâlni

La serviciu, managerul propune o explicație pentru scăderea rezultatelor. Tu ai observat date care sugerează altceva, dar le lași deoparte: „El conduce echipa, probabil vede lucruri pe care eu nu le înțeleg”.

Sau un specialist cunoscut într-un domeniu face afirmații categorice despre altul. Îi transferi încrederea câștigată prin activitatea sa, fără să verifici dacă are competențe relevante pentru noul subiect.

Într-o reclamă, un produs este prezentat de cineva cu un titlu impresionant. Reții calificarea persoanei, dar nu afli ce a evaluat concret și pe ce se bazează recomandarea.

Acestea sunt exemple ilustrative. Funcția, titlul sau experiența nu dovedesc singure nici corectitudinea, nici falsitatea unei afirmații.

Ar trebui să avem mai puțină încredere în specialiști?

Nu. Apelul la expertiză este adesea justificat. Nu putem cerceta personal fiecare problemă și nici nu avem aceeași pregătire în toate domeniile.

Încrederea poate ține cont de competența relevantă, de dovezile disponibile și de concordanța cu alte surse competente.

Poți respecta un specialist și să întrebi: „Pe ce se bazează această concluzie?” sau „În ce condiții nu se aplică?”.

Ce știm din cercetare

Într-un experiment, Petty, Cacioppo și Goldman au variat expertiza sursei, calitatea argumentelor și relevanța personală a unui mesaj pentru studenți. Când subiectul avea relevanță redusă, atitudinile au fost influențate mai ales de expertiza sursei; când relevanța era mare, a contat mai ales calitatea argumentelor.

Studiul arată că importanța acordată sursei și argumentelor poate depinde de context. Nu demonstrează că încrederea într-un expert este, prin ea însăși, o eroare.

Ce poți încerca

  • Verifică domeniul de competență. Pregătirea persoanei este relevantă pentru afirmația concretă?
  • Identifică argumentul. Dincolo de „spune un expert”, ce motiv ai să accepți concluzia?
  • Întreabă despre limite. Pentru cine, în ce condiții și cu ce grad de certitudine se aplică?
  • Consultă alte surse competente. Afirmația este susținută independent sau reprezintă o poziție izolată?
  • Formulează o întrebare respectuoasă. „Ce informații susțin această variantă?” poate deschide discuția fără să transforme evaluarea ideii într-un conflict personal.

Scopul este să îți bazezi încrederea pe motive pe care le poți identifica.

O întrebare de luat cu tine

„Ce susține această afirmație, în afară de prestigiul persoanei care o face?”

Denumire și contexte

Denumire în psihologie
Biasul autorității
Termen în engleză
Authority bias

Sursă

  1. Petty, R. E., Cacioppo, J. T. & Goldman, R. (1981). Personal involvement as a determinant of argument-based persuasion. Journal of Personality and Social Psychology, 41(5), 847–855.

Concepte înrudite