Ai impresia că un coleg nu te apreciază.
Îi trimiți un mesaj și răspunde după câteva ore. „Exact cum mă așteptam. Mă evită.”
A doua zi, îți oferă ajutorul pentru o sarcină. „Probabil vrea ceva.”
Răspunsul întârziat devine o dovadă importantă. Gestul prietenos este explicat astfel încât să nu îți schimbe impresia.
Poate că există o problemă între voi. Dar dacă orice comportament al colegului ajunge să confirme aceeași concluzie, cât de bine o mai verifici?
Ce se întâmplă în mintea ta
Biasul de confirmare privește căutarea sau interpretarea dovezilor într-un mod favorabil convingerilor, așteptărilor ori ipotezelor existente. Aceasta este definiția folosită de Raymond Nickerson în sinteza sa asupra cercetării.
În exemplul imaginar, problema nu este simplul fapt că ai o bănuială. Problema apare când bănuiala stabilește dinainte ce înseamnă fiecare informație nouă.
Poți verifica separat: „A răspuns după trei ore” este o observație. „Mă evită” este una dintre explicațiile posibile. Pentru a o evalua, ai nevoie și de informații care să o diferențieze de alte explicații.
Unde îl mai poți întâlni
- Când cauți informații: formulezi întrebarea „De ce metoda aceasta funcționează?”, fără să verifici dacă funcționează și în ce condiții.
- După o cumpărătură: urmărești recenziile favorabile produsului ales și respingi rapid criticile.
- Într-o discuție: ceri dovezi foarte solide pentru afirmațiile celuilalt, dar accepți ușor exemplele care îți susțin poziția.
- Când folosești AI: îi ceri să argumenteze de ce ai dreptate, apoi tratezi răspunsul ca pe o verificare independentă.
Aceste situații sunt ilustrative. Acordul cu o sursă sau respingerea unui argument nu dovedesc, singure, prezența biasului.
Ce știm din cercetare
În experimentul lui Peter Wason din 1960, participanții trebuiau să descopere o regulă pornind de la șirul „2, 4, 6”. Puteau propune alte grupuri de trei numere și primeau răspuns dacă respectau regula. Regula reală era mai largă: trei numere în ordine crescătoare.
De exemplu, dacă presupui „numere care cresc din doi în doi”, șirurile „4, 6, 8” și „10, 12, 14” vor primi confirmare. Dar nu diferențiază ipoteza ta de regula mai largă. Un test precum „1, 3, 9” ar fi mai informativ.
Doar șase dintre cei 29 de participanți au identificat regula corectă fără o concluzie greșită anterioară. Sarcina fusese construită astfel încât verificarea exclusiv prin exemple favorabile să fie insuficientă. Rezultatul ilustrează o dificultate de testare a ipotezelor, nu o măsură universală a gândirii cotidiene.
În două experimente din 1984, Lord, Lepper și Preston au constatat că examinarea explicită a posibilității opuse a corectat judecățile mai mult decât simpla instrucțiune de a fi imparțial. Eficiența observată în acele sarcini nu garantează eliminarea biasului în orice situație.
Dar dacă dovezile chiar îmi dau dreptate?
Atunci este rezonabil să îți păstrezi concluzia. Verificarea atentă nu presupune să acorzi aceeași greutate tuturor opiniilor.
Contează calitatea dovezilor și consecvența criteriilor tale. O critică slab argumentată poate fi respinsă. Merită însă să verifici dacă ai respinge un argument la fel de slab când îți susține poziția.
Ce poți încerca
- Formulează ideea verificabil. Ce susții exact și în ce condiții?
- Numește o dovadă care te-ar face să reconsideri. Caut-o înainte de a încheia evaluarea.
- Construiește o explicație alternativă plauzibilă. În exemplul colegului: era ocupat? Răspunde similar și altora?
- Aplică aceleași criterii ambelor poziții. Verifică sursa, metoda și limitele informației.
- Păstrează loc pentru incertitudine. „Aceasta pare explicația cea mai bună acum” permite revizuirea când apar date noi.
O întrebare de luat cu tine
Ce informație m-ar putea surprinde suficient încât să îmi schimb părerea?
Denumire și contexte
- Concept
- Biasul de confirmare
- Termen în engleză
- Confirmation bias
- Alte domenii
- Relații și comunicare; Muncă și învățare; Imaginea despre mine
- Concepte conexe
- Perseverența convingerilor; Disonanța cognitivă; Biasul angajamentului
Surse
- Nickerson, R. S. (1998). Confirmation Bias: A Ubiquitous Phenomenon in Many Guises. Review of General Psychology, 2(2), 175–220. doi:10.1037/1089-2680.2.2.175
- Wason, P. C. (1960). On the Failure to Eliminate Hypotheses in a Conceptual Task. Quarterly Journal of Experimental Psychology, 12(3), 129–140. doi:10.1080/17470216008416717
- Lord, C. G., Lepper, M. R., & Preston, E. (1984). Considering the opposite: A corrective strategy for social judgment. Journal of Personality and Social Psychology, 47(6), 1231–1243. doi:10.1037/0022-3514.47.6.1231