Imaginează-ți că găsești un anunț pentru un proiect care te interesează. Cerințele sunt numeroase și observi imediat unde ai mai puțină experiență.
Îți spui: „Nu am nicio șansă”. Nu știi câți oameni vor aplica, cum sunt evaluate criteriile sau ce dificultăți au ceilalți. Totuși, lista propriilor limite începe să pară o estimare suficientă a rezultatului.
Dificultatea este reală. Concluzia despre șansele tale are nevoie de informații suplimentare.
Ce se întâmplă în mintea ta
Biasul pesimismului descrie estimări nejustificat de nefavorabile despre rezultate viitoare. Poate privi propriile șanse sau comparația cu alte persoane.
Un mecanism investigat este concentrarea pe dificultățile proprii, în timp ce dificultățile celorlalți primesc mai puțină greutate. Într-o competiție, un obstacol care îi afectează pe toți poate reduce performanța fiecăruia fără să reducă în aceeași măsură șansele relative ale unei anumite persoane.
Acesta este un mecanism posibil, nu o explicație completă pentru orice așteptare negativă.
Unde îl mai poți întâlni
- În selecții: îți compari limitele cunoscute cu o imagine idealizată a celorlalți candidați.
- În învățare: câteva dificultăți inițiale devin o prognoză că nu vei reuși.
- În proiecte: construiești estimarea aproape exclusiv din obstacole.
- În planuri personale: consideri un rezultat dorit improbabil pentru tine, fără să verifici informațiile relevante.
Aceste exemple merită examinate separat. Un rezultat nefavorabil poate fi într-adevăr probabil.
Ce știm din cercetare
Windschitl, Kruger și Simms au realizat șase experimente despre competiții reale sau ipotetice. Obstacolele comune participanților tindeau să reducă estimările subiective ale șansei de câștig. Rezultatele sugerau că oamenii acordau mai multă greutate propriilor avantaje și dificultăți decât celor ale concurenților.
Kruger și Burrus au arătat că aceeași tendință de focalizare poate produce optimism sau pesimism comparativ, în funcție de frecvența și dezirabilitatea evenimentului. De exemplu, un eveniment pozitiv rar poate fi evaluat ca fiind mai puțin probabil pentru propria persoană decât pentru persoana medie. Cercetarea privește comparații și contexte specifice.
Cum deosebești pesimismul de o evaluare prudentă?
O prognoză nefavorabilă poate fi bine susținută. Contează informațiile folosite, relevanța lor pentru situația ta și disponibilitatea de a revizui estimarea.
Prudența poate include riscurile, resursele și opțiunile de răspuns. O concluzie precum „sigur va merge prost” cere o justificare mai puternică decât simplul fapt că îți poți imagina multe dificultăți.
Ce poți încerca
- Înlocuiește „nu am nicio șansă” cu o estimare pe care o poți explica.
- Caută informații despre situații comparabile.
- Verifică dacă obstacolele îi afectează și pe ceilalți.
- Include resursele disponibile și lucrurile pe care le poți îmbunătăți.
- Alege un pas mic prin care să obții informații reale despre șansele tale.
O întrebare de luat cu tine
Ce dovezi susțin prognoza mea și ce parte din ea vine din atenția concentrată asupra dificultăților?
Denumire și contexte
- Concept
- Biasul pesimismului
- Termeni în engleză
- Pessimism bias; Unrealistic pessimism
- Alte domenii
- Imaginea despre mine; Muncă și învățare; Informații și convingeri
- Concepte conexe
- Biasul negativității; Focalismul; Biasul optimismului
Surse
- Windschitl, P. D., Kruger, J., & Simms, E. N. (2003). The influence of egocentrism and focalism on people’s optimism in competitions: When what affects us equally affects me more. Journal of Personality and Social Psychology, 85(3), 389–408. DOI
- Kruger, J., & Burrus, J. (2004). Egocentrism and focalism in unrealistic optimism (and pessimism). Journal of Experimental Social Psychology, 40(3), 332–340. DOI