Vorbești în fața câtorva colegi. Unii urmăresc prezentarea, cineva își notează o idee, altcineva dă din cap.
Apoi observi o persoană care se uită la ceas.
Privirea ta revine la ea. Îi urmărești expresia, felul în care stă pe scaun, următoarea mișcare. Între timp, observi tot mai puțin ce fac ceilalți.
„Cred că îi plictisesc.”
Dar cât din reacția încăperii ai urmărit, de fapt?
Ce se întâmplă în mintea ta
Atenția selectează o parte din informațiile disponibile. Se poate orienta după ceea ce încerci să faci, după un stimul care iese în evidență sau după lucruri care au căpătat importanță prin experiență.
Vorbim despre biasul atențional când anumite tipuri de informații primesc în mod preferențial atenție, în comparație cu altele.
În exemplul prezentării, un posibil semn de dezinteres ajunge în centrul observației tale. Dacă te preocupă felul în care ești evaluat, acel detaliu poate deveni deosebit de important pentru tine.
Totuși, faptul că persoana s-a uitat la ceas nu îți spune singur de ce a făcut-o. Iar reacția ei nu reprezintă automat reacția tuturor.
Unde îl mai poți întâlni
Într-o conversație cu partenerul, observi imediat un oftat. Atenția îți revine la tonul lui și începi să urmărești orice semn de iritare, în timp ce întrebările prin care încearcă să te înțeleagă trec mai ușor neobservate.
Când navighezi într-un magazin online, etichetele „reducere” îți atrag repetat privirea. Te oprești la ele înainte să verifici dacă produsele corespund lucrurilor pe care le căutai.
Acestea sunt exemple ilustrative. Biasul atențional nu se referă exclusiv la informații negative: și indiciile asociate cu recompense pot capta atenția.
Este greșit să observăm ceea ce pare important?
Nu. Selectarea informațiilor este necesară. Când cauți o adresă, este util să urmărești numerele clădirilor. Când traversezi, este util să observi o mașină care se apropie.
Dificultatea apare când ceea ce îți captează atenția ajunge să reprezinte, pentru tine, întreaga situație.
În prezentare, poți observa persoana care se uită la ceas și, în același timp, să verifici ce alte reacții există în încăpere.
Ce știm din cercetare
Într-un studiu clasic, participanții cu anxietate clinică au prezentat un tipar de orientare a atenției către cuvinte amenințătoare, măsurat indirect prin timpul de răspuns la stimuli vizuali. Rezultatul privește grupul și sarcina studiate; nu înseamnă că orice persoană îngrijorată urmărește permanent amenințări.
În alte experimente, stimuli asociați anterior cu recompense au distras participanții chiar după ce deveniseră irelevanți pentru sarcină. Atenția poate fi influențată și de ceea ce am învățat că merită urmărit.
Ce poți încerca
- Observă unde îți revine atenția. Ce detaliu urmărești repetat?
- Lărgește cadrul. Ce alte reacții, informații sau comportamente sunt prezente?
- Separă observația de interpretare. „S-a uitat la ceas” este observația. „Îi plictisesc pe toți” este o concluzie care cere informații suplimentare.
- Revino la scopul tău. În prezentare, ce te ajută să explici ideea următoare sau să verifici dacă mesajul a fost înțeles?
- Cere feedback concret, când este potrivit. „Ce a fost clar și ce ar necesita explicații?” îți poate oferi mai multe informații decât urmărirea unei singure expresii.
Aceste sugestii urmăresc o perspectivă mai cuprinzătoare, fără să presupună că detaliul care te-a preocupat este lipsit de importanță.
O întrebare de luat cu tine
„Ce altceva se întâmplă aici, în afară de lucrul care mi-a captat atenția?”
Denumire și contexte
- Denumire în psihologie
- Biasul atențional
- Termen în engleză
- Attentional bias
- Îl mai întâlnești în
- relații și comunicare, bani și cumpărături, muncă și învățare.
- Concepte înrudite
- Biasul negativității; Biasul de confirmare.
Surse
- MacLeod, C., Mathews, A. & Tata, P. (1986). Attentional bias in emotional disorders. Journal of Abnormal Psychology, 95(1), 15–20.
- Anderson, B. A., Laurent, P. A. & Yantis, S. (2011). Value-driven attentional capture. Proceedings of the National Academy of Sciences, 108(25), 10367–10371.