Imaginează-ți că urmărești interviuri cu antreprenori de succes.
Câțiva povestesc că au renunțat la un loc de muncă stabil și au investit aproape toate economiile într-o idee. Concluzia începe să pară clară: pentru a reuși, trebuie să riști totul.
Dar interviurile nu îți spun câți oameni au făcut același lucru și au închis afacerea.
Ai aflat cum arată unele povești de succes. Încă nu ai suficiente informații despre șansele strategiei descrise.
Ce se întâmplă în mintea ta
Biasul supraviețuitorului apare când cazurile observabile au trecut printr-un proces de selecție, iar concluziile ignoră efectul acestei selecții.
„Supraviețuirea” poate însemna că o firmă încă există, un proiect a fost finalizat sau o persoană a ajuns suficient de cunoscută pentru a fi intervievată.
Denrell a analizat cum observarea organizațiilor existente poate crea o imagine înșelătoare despre practicile care produc performanță. Cazurile de eșec sunt insuficient reprezentate în ceea ce vedem.
Unde o mai poți întâlni
- În poveștile despre carieră: afli ce au făcut persoanele care au ajuns în pozițiile dorite, dar nu și ce s-a întâmplat cu altele care au urmat pași similari.
- În promovarea unui program: sunt prezentate rezultatele bune ale unor participanți, fără informații despre întregul grup.
- În evaluarea unui proiect: sunt analizate doar echipele care au terminat, iar cele care au renunțat dispar din comparație.
- În aprecierea unor produse vechi: obiectele încă funcționale sunt vizibile, iar cele care s-au stricat au fost deja aruncate.
Exemplele sunt ipotetice. Problema comună este cine a rămas în eșantion și cine lipsește.
Ce știm din cercetare
În analiza sa din 2003, Denrell arată cum subreprezentarea eșecurilor poate produce convingeri greșite despre management.
O practică riscantă poate părea asociată cu succesul în grupul organizațiilor supraviețuitoare, chiar dacă nu are aceeași relație cu performanța în populația completă.
Este o demonstrație despre efectele selecției asupra concluziilor. Nu susține că riscul nu poate fi util sau că toate poveștile de succes sunt înșelătoare.
Mai poți învăța din exemplele celor care au reușit?
Da. O poveste poate oferi idei, descrieri de procese și întrebări bune.
Pentru a evalua o strategie, ai nevoie însă și de comparație: cât de des a fost folosită, de către cine și cu ce rezultate. Prezența ei într-o poveste de succes nu stabilește singură că a produs reușita.
Ce poți încerca
- Întreabă cine a intrat inițial în grup. Câte persoane, firme sau proiecte au pornit?
- Caută rezultatele celor care au renunțat. De ce au dispărut din analiză?
- Verifică proporțiile. Zece exemple favorabile înseamnă altceva din doisprezece cazuri decât din zece mii.
- Compară strategii și rezultate. Au folosit aceeași abordare și persoane care nu au reușit?
O întrebare de luat cu tine
Ce concluzie aș trage dacă aș putea vedea și cazurile care nu au ajuns să fie povestite?
Denumire și contexte
- Concept
- Biasul supraviețuitorului
- Termen în engleză
- Survivorship bias
- Alte domenii
- Muncă și învățare; Bani și cumpărături; Imaginea despre mine
- Concepte conexe
- Biasul de selecție; Neglijarea ratei de bază; Biasul de confirmare
Surse
- Denrell, J. (2003). Vicarious learning, undersampling of failure, and the myths of management. Organization Science, 14(3), 227–243. Articol.