Dimineața, odihnit, îți propui ca următoarea discuție dificilă să fie calmă. Vei asculta până la capăt, vei explica limpede și nu te vei grăbi să răspunzi.
Seara, după o zi obositoare, conversația începe. Te simți criticat, întrerupi și ridici vocea.
A doua zi, îți este greu să înțelegi cum ai ajuns acolo. Planul de dimineață încă pare ușor de urmat.
În această situație imaginară, ai estimat reacția unei versiuni tensionate și obosite a ta din perspectiva unei versiuni calme.
Ce se întâmplă în mintea ta
Decalajul empatic descrie dificultatea de a aprecia influența unei stări pe care nu o trăim în prezent. Foamea, durerea, oboseala sau emoțiile intense pot schimba ceea ce ni se pare important ori suportabil.
Conceptul se referă atât la înțelegerea altor persoane, cât și la propria persoană într-un alt moment. Poți anticipa imperfect cum vei reacționa, dar poți și reconstrui incomplet o reacție trecută.
Loewenstein a explicat această dificultate prin influența stărilor corporale și emoționale asupra judecății și comportamentului.
Unde îl mai poți întâlni
- În planificarea meselor. Sătul, îți este ușor să faci un plan pentru un moment în care vei fi foarte flămând.
- În interpretarea oboselii. Odihnit, te întrebi de ce cineva nu mai poate face „încă un lucru”.
- Într-o ceartă. Calm, îți pare evident că interlocutorul ar trebui să se liniștească imediat.
- Privind în urmă. Judeci o alegere făcută sub presiune fără să mai poți simți intensitatea momentului.
Aceste situații merită explorate, fără să presupunem că știm automat ce trăiește persoana din fața noastră.
Ce știm din cercetare
Nordgren și colegii săi au investigat felul în care oboseala prezentă influențează explicațiile despre comportamente trecute.
Participanții care nu erau obosiți tindeau să subestimeze mai mult rolul oboselii decât cei aflați în acea stare. Diferențele au apărut în explicații despre sine și despre alte persoane. În experimentele respective, simpla instruire nu a fost suficientă pentru a corecta efectul.
Rezultatele oferă un motiv să verificăm contextul unei reacții, înainte să o explicăm doar prin caracter sau voință.
Înțelegerea unei reacții înseamnă că o justifici?
Poți recunoaște că oboseala sau furia au influențat o reacție și, în același timp, să consideri necesare repararea consecințelor și schimbarea comportamentului.
În exemplul conversației, înțelegerea contextului poate ajuta la construirea unui plan mai realist: când purtați discuția, cum observați escaladarea și cum reveniți la subiect.
Ce poți încerca
- Întreabă despre experiență. „Ce a fost cel mai greu atunci?” lasă loc unui răspuns pe care poate nu îl anticipai.
- Planifică și pentru momentele dificile. Ce vei face când ești obosit, grăbit sau frustrat?
- Notează contextul aproape de moment. Mai târziu, intensitatea lui poate fi greu de reconstruit.
- Verifică explicația personală. Ce altceva, în afară de lipsa de interes sau de voință, ar putea conta?
- Păstrează limitele necesare. Înțelegerea stării celuilalt poate coexista cu exprimarea clară a nevoilor tale.
O întrebare de luat cu tine
Ce stare importantă nu simt acum, dar ar trebui să o iau în calcul?
Denumire și contexte
- Concept
- Decalajul empatic
- Termeni în engleză
- Empathy gap; Hot–cold empathy gap
- Alte domenii
- Imaginea despre mine; Alegeri cotidiene și viitor
Surse
- Loewenstein, G. (1996). Out of control: Visceral influences on behavior. Organizational Behavior and Human Decision Processes, 65(3), 272–292. Lucrare
- Nordgren, L. F., van der Pligt, J., & van Harreveld, F. (2006). Visceral drives in retrospect: Explanations about the inaccessible past. Psychological Science, 17(7), 635–640. Articol