Imaginează-ți că îndrumi doi colegi aflați la început.
Despre unul ai auzit că are mult potențial. Îi explici mai pe larg, îl inviți să încerce sarcini noi și îi oferi feedback după greșeli.
Despre celălalt nu ai aceeași impresie. Îi dai sarcini repetitive și intervii repede când se blochează.
După câteva luni, primul a progresat mai mult. Poate că existau diferențe inițiale între ei. Merită însă verificat și cât de diferite au fost oportunitățile pe care le-ai oferit.
Ce se întâmplă în mintea ta
Efectul Pygmalion este asociat cu profețiile care se autoîmplinesc: o așteptare favorabilă poate influența comportamentul față de cineva, iar interacțiunea poate contribui la rezultatul așteptat.
În cercetarea educațională, întrebarea centrală este dacă așteptările profesorilor produc schimbări în performanță sau doar anticipează corect diferențe deja existente. Cele două explicații trebuie separate.
În exemplul colegilor, poți examina concret timpul, feedbackul și responsabilitățile oferite fiecăruia.
Unde îl mai poți întâlni
- La școală: un elev primește mai multe ocazii de a răspunde și sprijin pentru a corecta greșelile.
- În mentorat: presupunerea că cineva poate învăța este însoțită de explicații și exercițiu.
- În coordonarea unei echipe: persoanele considerate promițătoare primesc proiecte care le permit să se dezvolte.
Acestea sunt exemple ipotetice de situații în care așteptările și oportunitățile merită analizate împreună. Nu demonstrează singure un efect cauzal.
Ce știm din cercetare
În cercetarea clasică a lui Rosenthal și Jacobson, profesorilor li s-a spus că anumiți elevi aveau potențial pentru o dezvoltare intelectuală deosebită. Elevii respectivi fuseseră selectați aleatoriu. Autorii au raportat avantaje ulterioare pentru unele grupuri de elevi, cu rezultate care variau între clase și măsuri.
Sinteza lui Jussim și Harber din 2005 arată că profețiile care se autoîmplinesc apar în clasă, dar efectele sunt de obicei mici. Așteptările profesorilor prezic rezultatele și pentru că pot fi corecte. Nu este justificată concluzia că simpla încredere garantează creșterea performanței sau a inteligenței.
Înseamnă că trebuie să ai mereu așteptări foarte mari?
Poți avea încredere în posibilitatea dezvoltării și, în același timp, să adaptezi sarcinile la nivelul actual al persoanei.
O așteptare devine mai utilă când se traduce în sprijin: explicații, timp de practică, criterii clare și feedback pe care persoana îl poate folosi.
Ce poți încerca
- Observă cum distribui oportunitățile. Cine primește sarcini noi și cine rămâne la cele repetitive?
- Oferă feedback specific. Ce a funcționat și care este următorul pas?
- Revizuiește impresiile inițiale. Ce dovezi recente ai despre progresul persoanei?
- Discută nevoile de sprijin. Nu presupune că același ajutor se potrivește tuturor.
- Separă încurajarea de presiune. Lasă loc pentru greșeli și ritmuri diferite.
O întrebare de luat cu tine
Felul în care mă port cu această persoană îi oferă șansa să îmi depășească așteptările?
Denumire și contexte
- Concept
- Efectul Pygmalion
- Termeni în engleză
- Pygmalion effect; Positive expectancy effect
- Alte domenii
- Relații și comunicare; Imaginea despre mine
- Concepte conexe
- Profeția care se autoîmplinește; Efectul Golem; Biasul de confirmare
Surse
- Rosenthal, R. și Jacobson, L. (1968). Pygmalion in the classroom. The Urban Review, 3, 16–20. Articol.
- Jussim, L. și Harber, K. D. (2005). Teacher expectations and self-fulfilling prophecies: Knowns and unknowns, resolved and unresolved controversies. Personality and Social Psychology Review, 9(2), 131–155. Articol.