Cauți o cazare pentru vacanță. Găsești o pensiune cu fotografii luminoase, o terasă cu flori și un mesaj de întâmpinare care te face să zâmbești.
Deja te imaginezi acolo, cu o cafea în mână.
„Aici sigur o să fie bine.”
Condițiile de anulare, distanța până la plajă și comentariile despre zgomot trec în plan secund. Nu ai verificat încă toate detaliile, dar locul îți inspiră atât de multă căldură, încât posibilele neajunsuri par mai mici.
Ce se întâmplă în mintea ta
Uneori, evaluăm o opțiune folosind impresia afectivă pe care ne-o trezește: ne atrage sau ne respinge, ne încântă sau ne neliniștește.
Această scurtătură se numește euristica afectivă. În loc să analizăm separat toate caracteristicile, folosim ceea ce simțim ca reper pentru judecată. Reacția poate apărea rapid, fără să o formulăm conștient.
Când ceva ne place, putem vedea beneficii mai mari și riscuri mai mici. Când ne displace, putem aprecia riscurile ca fiind mai mari și beneficiile ca fiind mai reduse. Cele două evaluări ajung astfel să fie influențate de aceeași impresie generală.
În exemplul cazării, întrebarea „Cât de potrivit este locul pentru mine?” riscă să primească răspunsul la o întrebare mai simplă: „Cât de bine mă simt când mi-l imaginez?”.
Unde o mai poți întâlni
O aplicație nouă te entuziasmează prin tot ce promite să simplifice. Înainte să verifici limitele versiunii gratuite sau condițiile abonamentului, costurile îți par neimportante: „La cât mă ajută, sigur merită”.
Sau te gândești la un curs de vorbit în public. Ideea de a exersa în fața altora îți provoacă disconfort, iar cursul începe să ți se pară și mai puțin util: „Oricum, nu cred că aș învăța mare lucru”.
Acestea sunt exemple ilustrative. Entuziasmul sau disconfortul nu dovedesc singure că evaluarea este greșită.
Ar trebui să ne ignorăm emoțiile când alegem?
Nu. Emoțiile participă la luarea deciziilor și pot oferi informații relevante despre preferințele noastre. O euristică poate simplifica util o alegere; nu este automat o eroare.
Dacă îți dorești o vacanță într-un loc primitor, atmosfera contează. Dar senzația de căldură nu îți spune și cât de liniștită este camera sau cât de flexibilă este rezervarea.
Poți ține cont de ce simți și, în același timp, să verifici ceea ce sentimentul nu poate stabili.
Ce știm din cercetare
Într-un studiu experimental, asocierea dintre beneficii percepute ca mari și riscuri percepute ca mici s-a accentuat când participanții au evaluat sub presiunea timpului. Rezultatul susține rolul reacțiilor afective în aceste evaluări, fără să însemne că fiecare decizie rapidă este greșită.
Ce poți încerca
- Numește impresia inițială. „Mă încântă” sau „mă neliniștește”. Apoi întreabă-te ce anume a provocat reacția.
- Evaluează separat avantajele și neajunsurile. Faptul că o opțiune are beneficii importante nu stabilește cât de mici sunt riscurile ei.
- Revino la criteriile tale. Pentru cazare, de exemplu: buget, liniște, amplasare și condiții de anulare.
- Caută informația care lipsește. Ce ai avea nevoie să verifici înainte să transformi impresia într-o decizie?
- Dacă alegerea permite, acordă-ți timp. Poți reveni asupra ei după ce ai consultat detaliile.
Acestea sunt sugestii de reflecție, nu garanții că influența impresiei afective dispare.
O întrebare de luat cu tine
„Ce știu despre această opțiune, dincolo de ceea ce mă face să simt?”
Denumire și contexte
- Denumire în psihologie
- Euristica afectivă
- Termen în engleză
- Affect heuristic
- Tip
- euristică — o scurtătură de evaluare care poate fi utilă, dar poate produce și judecăți inexacte.
- O mai întâlnești în
- muncă și învățare, informații și convingeri, alegeri cotidiene și viitor.
- Concepte înrudite
- Efectul de halo; Euristica disponibilității.
Surse
- Finucane, M. L., Alhakami, A., Slovic, P. & Johnson, S. M. (2000). The affect heuristic in judgments of risks and benefits. Journal of Behavioral Decision Making, 13(1), 1–17.
- Slovic, P., Finucane, M. L., Peters, E. & MacGregor, D. G. (2007). The affect heuristic. European Journal of Operational Research, 177(3), 1333–1352.