Imaginează-ți că lucrezi într-o clădire în care au avut loc mai multe exerciții de evacuare. Într-o zi, auzi din nou alarma.
Primul gând este: „Probabil încă un exercițiu”. Îți vine să termini mesajul pe care îl scrii înainte să acorzi atenție situației. Sunetul este familiar, iar explicația obișnuită apare imediat.
Experiența trecută te-a ajutat să formulezi o ipoteză. Dificultatea apare dacă această ipoteză înlocuiește verificarea informațiilor și urmarea procedurilor.
Ce se întâmplă în mintea ta
Biasul normalității descrie tendința de a interpreta indiciile unui posibil pericol ca semne ale unor evenimente cotidiene și de a subestima posibilitatea sau consecințele unei situații extraordinare.
Literatura despre comportamentul în incendii discută acest tipar mai ales în condiții de ambiguitate, când semnalele pot primi atât o explicație obișnuită, cât și una asociată unui pericol.
Ideea centrală este continuitatea presupusă: ce se întâmplă acum trebuie să semene cu ceea ce s-a întâmplat până acum.
Unde îl mai poți întâlni
- La o alarmă: presupui că este o defecțiune sau un exercițiu, fiindcă așa s-a întâmplat anterior.
- La o avertizare despre un fenomen sever: o evaluezi exclusiv prin experiențele anterioare, care au avut urmări minore.
- În pregătirea pentru situații neobișnuite: amâni un plan deoarece nu ai avut niciodată nevoie de el.
Acestea sunt exemple de interpretări posibile. Lipsa unei acțiuni nu demonstrează, singură, existența biasului.
Ce știm din cercetare
O analiză a percepției riscului în evacuările din incendii a discutat influența indiciilor, experienței, informațiilor primite și comportamentului celorlalți. Autorii au subliniat și limitele cercetării: numeroase rezultate proveneau din relatări retrospective, iar măsurarea riscului perceput varia între studii.
Kinsey și colegii săi au analizat ulterior rolul posibil al mai multor biasuri în deciziile de evacuare. Cadrul lor ține cont de informațiile disponibile, timpul limitat și resursele persoanei pentru interpretarea situației. Acesta oferă explicații posibile, fără să permită atribuirea fiecărei întârzieri unui singur bias.
Este orice ezitare o eroare de gândire?
O persoană poate avea informații neclare, instrucțiuni contradictorii sau dificultăți practice de a acționa. Privind ulterior evenimentul, putem ști lucruri care nu erau accesibile atunci.
Conceptul este util pentru pregătire și pentru îmbunătățirea comunicării. Folosit ca etichetă pentru a judeca oamenii după rezultat, poate ascunde condițiile concrete în care au decis.
Ce poți încerca
- Familiarizează-te din timp cu procedurile locurilor în care te afli frecvent.
- Observă când explicația ta se bazează doar pe „până acum a fost bine”.
- Acordă atenție informațiilor actuale și surselor competente.
- Într-o situație reală, urmează procedurile și instrucțiunile aplicabile, fără să aștepți confirmarea tuturor detaliilor.
- Pentru pregătire, stabilește dinainte ce semnale cer o anumită acțiune.
O întrebare de luat cu tine
Ce informație actuală susține că situația este obișnuită, dincolo de faptul că așa a fost până acum?
Denumire și contexte
- Concept
- Biasul normalității
- Termeni în engleză
- Normalcy bias; Normality bias
- Alte domenii
- Informații și convingeri; Muncă și învățare
- Concepte conexe
- Biasul optimismului; Normele sociale; Biasul de status quo
Surse
- Kinateder, M. T., Kuligowski, E. D., Reneke, P. A., & Peacock, R. D. (2015). Risk perception in fire evacuation behavior revisited: Definitions, related concepts, and empirical evidence. Fire Science Reviews, 4, Article 1. DOI
- Kinsey, M. J., Gwynne, S. M. V., Kuligowski, E. D., & Kinateder, M. (2019). Cognitive biases within decision making during fire evacuations. Fire Technology, 55, 465–485. DOI