Imaginează-ți că vrei să fotografiezi un obiect mic, dar acesta trebuie ridicat puțin pentru a intra bine în cadru.
Cauți un suport. Te uiți prin sertare, verifici rafturile și te gândești dacă ai timp să cumperi ceva potrivit.
Lângă tine se află o cutie rigidă. O vezi, dar este „cutia cu accesorii”. Abia după un timp îți trece prin minte că, golită și întoarsă, ar putea oferi exact înălțimea necesară.
Obiectul era disponibil. Întrebuințarea lui obișnuită îți ocupa însă perspectiva.
Ce se întâmplă în mintea ta
Fixitatea funcțională apare când ceea ce știm despre funcția unui obiect ne îngreunează identificarea unei utilizări diferite, potrivite pentru problema actuală.
În sarcinile experimentale, folosirea sau prezentarea prealabilă a unui obiect într-un anumit rol poate influența găsirea unei soluții care cere un alt rol.
În exemplul fotografiei, poți descrie aceeași cutie în două feluri: „recipient pentru accesorii” sau „corp rigid, cu suprafețe plane”. A doua descriere deschide alte întrebări despre ce ar putea face.
Unde o mai poți întâlni
- În organizarea spațiului. Cauți un recipient special, deși ai deja un obiect potrivit ca formă și dimensiune.
- În activități creative. Consideri ambalajul doar ceva de aruncat, înainte să îi examinezi proprietățile.
- Într-un atelier. Cauți o piesă dedicată fără să verifici ce materiale disponibile ar putea îndeplini cerința.
- În pregătirea unei prezentări. Cauți un suport de expunere fără să observi posibilitățile oferite de obiectele din încăpere.
Sunt exemple de explorare a alternativelor. Potrivirea unei utilizări trebuie verificată în situația concretă.
Ce știm din cercetare
În problema clasică a lumânării, participanții trebuie să găsească o modalitate de a o fixa pe o suprafață verticală, având la dispoziție și o cutie cu piuneze. O soluție presupune folosirea cutiei ca suport.
German și Defeyter au studiat o sarcină asemănătoare la copii. La cei de șase și șapte ani, demonstrarea funcției de recipient a cutiei îngreuna folosirea ei ca suport; tiparul nu a apărut la fel la cei de cinci ani.
McCaffrey a găsit rezultate favorabile pentru o tehnică prin care obiectele sunt analizate în părți și descrise mai general. Rezultatul privește sarcinile studiate și nu garantează rezolvarea oricărei probleme practice.
Cum diferă de efectul Einstellung?
Pentru reflecție, poți folosi această distincție: aici verifici ce întrebuințări atribui obiectelor; în efectul Einstellung verifici mai ales metoda de rezolvare de care ai rămas legat. Cele două concepte sunt apropiate.
Ce poți încerca
- Descrie proprietățile obiectului. Formă, material, greutate, flexibilitate.
- Numește funcția necesară. Ai nevoie de susținere, separare, prindere sau protecție?
- Privește separat componentele. Capacul sau mânerul oferă alte posibilități?
- Generează câteva utilizări alternative. Evaluează-le după ce le-ai formulat.
- Verifică potrivirea practică. Ideea trebuie să corespundă cerințelor și limitelor reale ale obiectului.
O întrebare de luat cu tine
Ce proprietăți ale acestui obiect ignor pentru că îl cunosc sub un anumit nume?
Denumire și contexte
- Concept
- Fixitatea funcțională
- Termen în engleză
- Functional fixedness
- Alte domenii
- Alegeri cotidiene și viitor; Bani și cumpărături
- Concepte conexe
- Efectul Einstellung; Legea instrumentului; Biasul de status quo
Surse
- German, T. P., & Defeyter, M. A. (2000). Immunity to functional fixedness in young children. Psychonomic Bulletin & Review, 7(4), 707–712. Articol
- McCaffrey, T. (2012). Innovation relies on the obscure: A key to overcoming the classic problem of functional fixedness. Psychological Science, 23(3), 215–218. Articol